Introducere
Anomaliile dento-maxilare sunt frecvente și au impact asupra stării generale de sănătate, asupra esteticii și asupra vieții sociale. Starea generală de sănătate este influențată de către anomaliile dento-maxilare.
Definiție și terminologie
Anomalia face referire la o abatere de la normal, dar găsirea unor valori absolute asupra normalului este dificilă, întrucât se observă o mare variabilitate a trăsăturilor faciale, a formei și a dimensiunii arcadelor și a sistemului dentar. Astfel că, ceea ce se consideră a fi important este ca diferitele părți ale aparatului dento-maxilar să se afle în armonie.
Anomalia poate să apară cu sediul primar la diferite nivele ale structurilor aparatului dento-maxilar: dentare, alveolare, maxilare, musculare.
Profilaxie:
Posibilitatea de prevenire și oferirea celui mai adecvat tratament se bazează pe o remarcare precoce a factorilor etiologici și o diagnosticare timpurie a acestei anomalii. Pentru aceste premise avem nevoie de o dispensarizare timpurie și continuă în rândul copiilor.
Tratament
- tratamentul profilactic, ce previne anomaliile prin îndepărtarea cauzelor este cel ideal. Cu cât diagnosticarea se face mai timpuriu, cu atât tratamentul prin îndepărtarea cauzei va fi cu o rată de succes mai ridicată
- direcția și rata de creștere pot fi influențate prin mijloace ortopedice, ortodontice, chirurgicale dar, trebuie să se țină cont de faptul că tiparul genetic se poate influența în mică măsură
- tratamentul ortodontic este strict individual depinzând de caracteristicile fiecărui pacient și de etapa de dezvoltare
- durata tratamentului este în funcție de rezultatele scontate dar,nu trebuie să epuizeze pacientul; supravegherea rezultatelor se face după finalizarea tratamentului; stabilitatea fiind cerința esențialã.
Concluzie:
Alinierea dinților și obținerea unei ocluzii corecte se obține cu ajutorul diverselor tipuri de aparate ortodontice.
Tratamentul durează în medie doi ani, în funcție de complexitatea anomaliei și presupune controale lunare de activare a aparatului.
În funcție de diagnostic și de vârsta pacientului, se poate opta pentru aparate mobilizabile sau fixe, metalice sau fizionomice.
